Generațiile tinere nu-și pot imagina o lume fără smartphone-uri și laptopuri ușoare. Totuși, cu câteva decenii în urmă, generațiile anterioare nici nu visau că întreaga informație a lumii ar putea fi accesibilă din buzunar. Vă invităm să explorați istoria apariției calculatoarelor în București și evoluția tehnologiei informației în România. Mai multe informații pe bucharestfuture.eu.
Cum a început totul?
Primele idei despre crearea calculatoarelor electronice au apărut în România la Institutul de Fizică Atomică, între anii 1954-1957. Oamenii de știință români au ales să meargă pe un drum autonom, construindu-și propriile calculatoare. Astfel, sub conducerea lui Victor Toma, a fost creat primul calculator românesc, numit „CIFA-1”.
Realizarea acestui proiect a plasat România pe locul 8 în lume și pe locul 2 între țările socialiste care au reușit să dezvolte un calculator electronic. Mai târziu, cercetătorii din București au creat CET-500, primul calculator românesc complet tranzistorizat, iar România a devenit astfel a 11-a țară din lume care a produs un astfel de calculator.
Alte modele de calculatoare de prima și a doua generație au fost create la Institutul Politehnic din Timișoara, sub numele de MECIPT. În 1958-1959, la Institutul de Energetică al Academiei Române, sub conducerea lui M. Popov, a fost creată mașina de calcul performantă MAC1, iar în 1959, tot sub conducerea lui Victor Toma, a fost construit CIFA2 la București. CIFA3 a fost produs în 1961, iar în 1962, sub conducerea lui Armand Segal, a fost dezvoltat CIFA101 la Institutul de Fizică Atomică.
Rezultatele muncii și viitoarele realizări
Tehnologiile de producție și componentele calculatoarelor nu permiteau rularea unor programe mari. Cu toate acestea, calculatoarele create la București au fost utilizate cu succes în inginerie și pentru diverse proiecte tehnice.
În 2003, guvernul român i-a decorat pe pionierii informaticii românești cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler. Printre cei decorați s-au numărat Victor Toma, Armand Segal, Vasile Baltac, Gheorghe Farcaș, Mircea Bocu și Emil Muntean.
Cu calculatoarele de generație a treia a fost mai dificil, deoarece autoritățile americane au impus un embargo asupra transferului de tehnologie către țările socialiste. Totuși, în 1968, s-a reușit semnarea unui acord secret în domeniul informaticii cu Franța, grație poziției autonome a acesteia în NATO. Acordul a fost semnat în contextul vizitei generalului Charles de Gaulle în România, iar Franța a acceptat România ca partener în crearea primului model de calculator din seria IRIS (IRIS 50) al companiei CII (Compagnie Internationale pour l’Informatique). În România, acest calculator a fost adaptat sub numele de Felix C-256.
Producerea acestui calculator a stimulat realizarea diferitelor instituții de profil:
- Întreprinderea de Calculatoare Electronice Felix (ICE Felix), București;
- Întreprinderea pentru Repararea și Întreținerea Mașinilor de Calcul (IIRUC), București;
- Întreprinderea de Echipamente Periferice (FEPER), București;
- Întreprinderea mixtă Rom Control Data SRL (RCD), primul și unicul joint-venture cu tehnologie americană din fostele țări socialiste în domeniul IT;
- Institutul de Proiectare și Cercetare pentru Tehnica de Calcul și Echipamente (ICPUEC);
- Înființarea Institutului de Cercetări în Informatică (ICI);
- Crearea unui centru de instruire și perfecționare pentru specialiștii în utilizarea calculatoarelor în cadrul ICI;
- Centre teritoriale pentru prestări de servicii de prelucrare automată a datelor;
- Centre de calcul în universități.
Aceste inițiative au adus locuri de muncă, investiții și un avans semnificativ în domeniul științei. Microcalculatoarele „Felix” au fost utilizate nu doar în țară, ci și exportate activ.
În anii 1985-1986, „Felix” a apărut sub forma unui microcalculator personal, creat de Institutul Politehnic din București și apoi produs în serie la „Întreprinderea de Calculatoare Felix S.A.” Acest computer era format dintr-un modul de bază (unitatea centrală, tastatura, consola, imprimanta și unitățile de disc), la care se puteau adăuga module suplimentare, precum un coprocesor matematic.
Alte calculatoare
În 1984, la Universitatea Politehnică din București a fost creată prima mașină de inteligență artificială din România, DIALISP, care funcționa în limbajul LISP.
Calculatoarele domestice din România erau de obicei de mici dimensiuni, cu televizoarele folosite pe post de monitoare. Aceste calculatoare nu aveau de obicei disc optic, iar sistemul de operare era încărcat de pe casetofon. Producția lor a continuat și după Revoluție, iar în 1993 compania ICE Felix a lansat modelul HC-2000, care era echipat și cu unități de disc.
Astfel, tehnologiile informaționale au evoluat rapid și constant în România, iar centrul acestui avans a fost Bucureștiul.