Pasajul Basarab este un pasaj care leagă sectoarele 1 și 6 ale Bucureștiului. Este cel mai mare pasaj din capitală, iar în acest articol vă vom prezenta istoria construcției sale. Mai multe detalii pe bucharestfuture.eu.
Caracteristicile pasajului
Pasajul a fost construit cu scopul de a reorganiza traficul din zona de nord-vest a Bucureștiului. De asemenea, pasajul a devenit o completare logică a inelului de transport al municipiului București.
Pasajul are două benzi de circulație în fiecare direcție, precum și două linii de tramvai. În partea de nord, pasajul este construit sub forma unui pod suspendat cu o înălțime de 84 de metri. Acest pod traversează Calea Griviței, calea ferată și intersecția dintre bulevardele Dinu Golescu și Șoseaua Orhideelor. Pasajul găzduiește singura linie de tramvai din oraș care trece în afara inelului interior de transport.
Pasajul trece prin Gara de Nord, care a devenit principalul nod de transport public al orașului, unde se întâlnesc rețeaua feroviară, transportul de suprafață și cel subteran.
Lungimea pasajului Basarab este de 1,9 km. Podul pasajului este cel mai lat pod suspendat din Europa (43 de metri lățime). Turnurile pasajului au o înălțime de 84 de metri.
În fiecare zi, aproximativ 50.000 de vehicule traversează pasajul.
Istoria construcției
Ideea construirii unui astfel de pasaj a apărut încă din secolul trecut. În anul 2000, fostul primar al capitalei, Traian Băsescu, a obținut în cele din urmă finanțare de la Banca Europeană de Investiții pentru realizarea acestui proiect. Acest lucru a fost posibil datorită cercetărilor efectuate de specialiștii japonezi, care au demonstrat prioritatea construirii unui astfel de pasaj pentru dezvoltarea orașului.
Contractul pentru realizarea proiectului a fost semnat abia în 2006. Pasajul a fost construit de compania spaniolă FCC Construction împreună cu compania italiană Astaldi. Reprezentanții acestor companii au supravegheat lucrările, în timp ce muncitorii români de la compania Coifer Impex SRL au fost responsabili de construcție.
Din 2008, proiectul a fost preluat de următorul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu. În mai 2009, lucrările erau finalizate în proporție de 30-35%. Se preconiza că construcția va fi terminată în 2011. În urma unui mare cutremur din Japonia, în 2011, standardele internaționale de construcție au fost reevaluate.
Deși pasajul fusese deja testat cu diferite mijloace de transport, s-a decis instalarea unor linii de tramvai și verificarea acestora. În plus, au fost instalate senzori de avertizare seismică. Aceste lucrări suplimentare au amânat finalizarea proiectului pentru o perioadă nedefinită.
Deschiderea pasajului
În iunie 2011, pasajul a fost totuși inaugurat. A fost un eveniment festiv la care a participat fostul primar Sorin Oprescu. În aprilie 2012, a fost deschisă stația de tramvai, conectată la metrou prin intermediul unui trotuar rulant (travelator), care permite accelerarea deplasării pietonilor. Acesta a fost inaugurat festiv de autorități și recunoscut drept cel mai lung travelator din România. În 2021, travelatorul a încetat să funcționeze din lipsa fondurilor necesare întreținerii. De atunci, se află în paragină, inclusiv din cauza vandalismului.
Reacția publicului
Costul inițial al construcției a fost estimat la 60 de milioane de euro, dar în 2011, costul a ajuns la 255 de milioane de euro. Unii experți consideră că proiectul nu a avut un impact semnificativ asupra reducerii traficului din oraș, iar costurile au fost exagerate. De asemenea, construcția pasajului a generat reacții negative din partea cetățenilor, deoarece lucrările de amploare au creat disconfort. În 2005, aproximativ 5.000 de locuitori din cartierul Titu Maiorescu au depus plângeri împotriva autorităților locale. În cele din urmă, toți s-au obișnuit cu schimbările din oraș: generația mai în vârstă a continuat să protesteze, în timp ce tinerii sperau la o îmbunătățire a traficului. Uneori, construcția pasajului a necesitat mutarea unor clădiri. Într-o zi din iulie 2007, zeci de persoane din cartierul Orhideea s-au urcat pe acoperișul unei clădiri care urma să fie demolată. Toate aceste evenimente au contribuit, de asemenea, la întârzierile construcției.
