Calea ferată a transformat Bucureștiul într-un centru economic și cultural dinamic al României și al Europei. Aceasta a asigurat o legătură rapidă și accesibilă cu alte regiuni, a contribuit la comerț, industrie și mobilitatea populației. În acest articol, vom vorbi despre formarea și evoluția transportului feroviar în București. Mai multe pe bucharestfuture.eu.
Începuturile istoriei
În 1865, Parlamentul a aprobat construcția primei căi ferate pe teritoriul Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. Contractul a fost încheiat cu o companie britanică de ingineri, John Trevor Barkley și John Staniforth. Compania urma să construiască calea ferată care lega Bucureștiul de portul Giurgiu.
În 1866, Parlamentul a aprobat construcția unei alte căi ferate – de la Vârciorova la Roman. Linia trecea prin orașe importante precum Pitești, București, Buzău, Brăila, Galați și Tecuci. De data aceasta, construcția a fost încredințată consorțiului german „Strousberg”.
Dezvoltarea activă a căii ferate
La 10 septembrie 1868, a avut loc un eveniment important pentru oraș – a fost pusă prima piatră de temelie a Gării de Nord din capitală. Construcția a început în prezența lui Carol I. El însuși a ales locul pentru viitoarea gară. Deja în octombrie același an, primele două locomotive cu abur de la București au sosit în portul Giurgiu. Atunci au fost puse în funcțiune locomotive britanice, fabricate la uzina „Canada Works-Birkenhead”.
La 31 octombrie 1869, a avut loc inaugurarea oficială a căii ferate București – Giurgiu. Traseul avea o lungime de 67 km, iar trenurile circulau cu o viteză de până la 45 km/h. Această distanță putea fi parcursă într-o oră și jumătate.
La 13 septembrie 1872, a fost în sfârșit inaugurată oficial Gara de Nord din București. Aceasta era o stație a marii linii Roman-Galați-București-Pitești. Pe atunci, se numea Gara Târgoviștei, deoarece strada de astăzi Griviței se numea Calea Târgoviștei. Gara a primit denumirea actuală abia în 1888.
La momentul deschiderii, gara avea 7 linii. În 1896, a fost construită și o aripă separată a gării, special pentru vizita împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph. Aripa conținea un „Salon Regal” special.
La 1 februarie 1903, a avut loc inaugurarea festivă a Gării de Est (Obor), care era conectată cu Gara de Nord. În 1935, tocmai în această stație a sosit o parte din tezaurul românesc, care a fost recuperat din URSS.
Gara de Nord s-a extins și ea treptat. Deja în 1928, avea 6 linii pentru plecări și 4 pentru sosiri. Chiar și atunci, acest lucru era deja insuficient din cauza numărului mare de pasageri.
În 1930, a început o extindere și modernizare majoră a gării. Cele 9 peroane au fost unite printr-un peron transversal larg, iar numărul liniilor a fost mărit la 16. Două dintre ele au fost ulterior închise.
Bombardamentul din 1944
În aprilie 1944, trupele americane au bombardat Bucureștiul cu 313 bombardiere. Ținta atacului a fost Gara de Nord și clădirile adiacente. Rezultatul atacului a fost tragic pentru capitală. Au murit 1942 de persoane, iar alte 2416 au fost rănite. Clădirea gării în sine a supraviețuit, dar peroanele au fost distruse. După război, au început lucrările de reconstrucție a gării.
După 1990
Odată cu căderea regimului socialist, sistemul feroviar a suferit o scădere a vitezei medii de deplasare, precum și o deteriorare a calității infrastructurii. Acest lucru a dus și la o scădere semnificativă a numărului de pasageri. S-a decis modernizarea completă a sistemului: s-au efectuat lucrări de reconstrucție a liniilor de cale ferată, a stațiilor și a sistemelor de semnalizare. A început implementarea electrificării pe rutele cheie, ceea ce a permis accelerarea mișcării trenurilor și reducerea dependenței de combustibilul diesel.
După anii 2000, au început să fie aduse la București trenuri de pasageri moderne, cu condiții îmbunătățite, iar ulterior calea ferată a primit sprijin suplimentar din partea UE.