În partea veche a Bucureștiului, în cartierul armenesc, se află o casă mică a cărei istorie se întinde pe mai bine de două secole și jumătate. Casa Melik este considerată cea mai veche clădire de locuit din capitala României care s-a păstrat până în prezent. Astăzi, aici funcționează Muzeul Theodor Pallady, unde este expusă colecția de artă a soților Serafina și Gheorghe Răuț. Mai multe pe bucharestfuture.
Spre deosebire de palatele impunătoare și clădirile monumentale ale Bucureștiului, Casa Melik atrage atenția prin caracterul său intim. Amintește de un conac boieresc tradițional de la țară și păstrează trăsăturile caracteristice ale vechii arhitecturi rezidențiale românești: structurile din lemn, scara interioară, cerdacul închis (geamlâcul) de la etaj și acoperișul cu streașină lată.
O casă din secolul al XVIII-lea în centrul Bucureștiului
Casa Melik a fost ridicată în jurul anului 1760. Inițial, a aparținut unui boier cu rangul de spătar. De la titlul său provine și numele străzii pe care se află clădirea (Strada Spătarului). Ulterior, imobilul a trecut în proprietatea familiei Melik, de la care provine denumirea sa actuală.
Clădirea reprezintă un exemplu reprezentativ al arhitecturii urbane tradiționale a Bucureștiului din secolul al XVIII-lea. La acea vreme, în Țara Românească nu se resimțea încă o influență masivă a arhitecților vest-europeni. Casele erau construite de meșteri locali, care se bazau pe tradițiile generațiilor anterioare. De aceea, Casa Melik seamănă cu un mic conac boieresc integrat în mediul urban.
Compartimentarea inițială prevedea spațiile de locuit la nivelul superior. Parterul era utilizat pentru nevoi gospodărești: bucătărie, cămări și alte încăperi anexe. În curte existau, de asemenea, dependințe separate pentru servitori.
Arhitectură tradițională
Unul dintre motivele pentru care Casa Melik și-a păstrat valoarea istorică îl constituie elementele arhitecturale tradiționale relativ bine conservate, care la multe alte clădiri au fost modificate radical de-a lungul timpului.
Se remarcă în mod deosebit cerdacul închis cu geamuri de la etaj. Astfel de spații semideschise erau un element definitoriu al vechii arhitecturi rezidențiale din regiune. La fel de importante sunt scara interioară din lemn și streașina lată a acoperișului, care fac parte, de asemenea, din elementele autentice ale imobilului.
Casa nu se evidențiază printr-un decor somptuos sau stucaturi bogate. Valoarea sa constă tocmai în conservarea imaginii autentice a unei locuințe din secolul al XVIII-lea. Clădirea nu reflectă un stil arhitectural european anume, ci ilustrează în primul rând tradiția meșteșugului local de construcție din acea epocă.
Soluții inovatoare
Casa Melik a beneficiat de inovații arhitecturale și constructive unice, care o diferențiau de restul construcțiilor urbane ale vremii:
- Rezistență seismică excelentă și planimetrie adaptabilă: Casa este construită pe o pivniță înaltă, boltită, din piatră, care a funcționat ca o fundație rezistentă cu rol de amortizare. Datorită combinației dintre zidăria masivă și structura flexibilă din lemn, clădirea a supraviețuit cu succes numeroaselor cutremure devastatoare, incendiilor și războaielor de-a lungul a peste 250 de ani.
- Cerdac închis (geamlâc): Terasa deschisă de la etaj, tipică conacelor românești, a fost combinată în timp cu influențele balcanice și închisă cu geamuri. Aceasta a reprezentat o adaptare ingenioasă a locuinței la clima locală: spațiul oferea umbră vara, iar geamlâcul permitea utilizarea lui și în sezonul rece. Astfel, terasa de vară a devenit un spațiu confortabil de locuit, protejat de intemperii, o soluție novatoare pentru confortul urban al acelei perioade.
- Compartimentarea interioară: Spre deosebire de majoritatea caselor liniare din acea vreme, Casa Melik a primit o structură inovatoare: un vestibul central generos, în jurul căruia erau dispuse simetric camerele de locuit. Acest lucru a contribuit la o mai bună izolație termică și a facilitat circulația interioară.
Inovația Casei Melik nu a constat într-o tehnologie izolată, ci în adaptarea armonioasă a arhitecturii tradiționale la mediul urban, la climă și la nevoile cotidiene ale locatarilor.
Casa Melik și Revoluția de la 1848
Istoria clădirii nu este legată doar de arhitectură. În secolul al XIX-lea, casa a devenit unul dintre locurile asociate cu evenimentele revoluționare de la 1848. Iacob Melik a susținut mișcarea revoluționară și a fost un adept al reformelor. În acea perioadă, în casă s-au ascuns fruntași ai revoluției pașoptiste, printre care Ion C. Brătianu și Constantin Alexandru Rosetti. Astfel, o locuință obișnuită a ajuns în centrul evenimentelor politice ale epocii.
Iacob Melik nu a fost doar proprietarul casei. El a lăsat o amprentă importantă în viața publică a României de atunci și este autorul unei lucrări dedicate confruntărilor geopolitice și diplomației din jurul declinului Imperiului Otoman în secolul al XIX-lea.
Deoarece proprietarul a fost nevoit să emigreze în Franța și ulterior în Turcia, casa a rămas într-o stare precară, însă a fost renovată în secolul al XIX-lea. Un rol important în acest sens l-a avut însuși Iacob Melik, al cărui nume îl poartă clădirea și astăzi. În timpul renovării s-au păstrat numeroase detalii tradiționale ale construcției.
Secolul al XX-lea: azil pentru femei, casă de locuit, muzeu
În secolul al XX-lea, destinația Casei Melik s-a schimbat din nou. În 1921, în clădire a fost înființat un azil pentru femei, funcționând astfel până în jurul anului 1949. Ulterior, imobilul a fost închiriat. Către sfârșitul anilor 1960, casa se afla într-o stare avansată de degradare. Clădirea istorică avea nevoie urgentă de o restaurare capitală pentru a nu-și pierde valoarea arhitecturală. Salvarea a venit prin decizia de a adăposti aici bogata colecție de artă a soților Răuț.
Găzduirea colecției de artă în clădire
Serafina și Gheorghe Răuț au fost colecționari români care au trăit mulți ani la Paris. Soții au adunat de-a lungul vieții opere de artă plastică și obiecte de artă decorativă.
La sfârșitul anilor 1960, Gheorghe Răuț a decis să doneze statului român o mare parte a colecției sale. Una dintre condiții era găsirea unui spațiu adecvat pentru expunere. Printre variantele luate în calcul, a fost aleasă chiar Casa Melik.
Această hotărâre a salvat practic imobilul istoric de la ruină. Locatarii au fost relocați, după care au început ample lucrări de consolidare și restaurare. Casa Melik a fost adaptată exigențelor muzeale, păstrându-și în același timp aspectul original. În anul 1971, aici s-a deschis muzeul cu colecția soților Răuț.
Lucrările lui Theodor Pallady și ale altor maeștri europeni
Muzeul a primit numele lui Theodor Pallady, unul dintre cei mai importanți pictori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. O mare parte a vieții sale, Pallady a petrecut-o la Paris, unde și-a conturat stilul artistic și unde a creat majoritatea operelor. Soții Răuț au fost prieteni apropiați și mari admiratori ai creației sale, motiv pentru care în colecția donată României lucrările lui Pallady au ocupat un loc de seamă.
Colecția muzeului include un număr remarcabil de picturi semnate de Theodor Pallady, precum și peste 800 de desene și gravuri. Pe lângă lucrările maestrului, aici sunt expuse tablouri ale școlilor franceză, olandeză, engleză și spaniolă din secolele XVI–XIX, mici sculpturi antice și renascentiste, textile, piese de mobilier, ceramică orientală și alte obiecte de artă decorativă.
Patrimoniul muzeului oferă o perspectivă clară asupra felului în care s-au format gusturile artistice ale intelectualității românești din prima jumătate a secolului al XX-lea și asupra obiectelor cu care se înconjurau colecționarii europeni ai vremii.
Surse:
https://mnar.ro/muzeul-theodor-pallady
Casa Melik, Casa Melik București, Casa Melik din București, Muzeul Theodor Pallady, Muzeul Theodor Pallady București, clădiri vechi București, cele mai vechi clădiri din București, clădiri istorice București, istoria Bucureștiului, clădiri inovatoare București, Theodor Pallady, colecție de artă București, arhitectura Bucureștiului