Printre numeroasele monumente arhitecturale și istorice ale capitalei României, un loc special îl ocupă fostul Palat al Poștei – o clădire monumentală, ridicată în inima istorică a Bucureștiului la sfârșitul secolului al XIX-lea. Inițial, acest palat a fost destinat să servească drept clădire principală pentru Poșta Română, însă de-a lungul anilor instituția și-a schimbat destinația și a devenit gazda multor exponate din istoria țării, relatează site-ul bucharestfuture.eu.
Palatul Poștei din București are o istorie lungă și interesantă, și astăzi servește ca o locație turistică. De ce merită să vizitați această clădire, cum a fost construită și alte fapte interesante despre ea – citiți în materialul de mai jos.
Clădirea-reședință pentru Poșta Română
Secolul al XIX-lea în întreaga Europă a fost marcat de dezvoltarea activă a sistemului poștal. Dacă până atunci sistemul de trimitere a scrisorilor, documentelor sau altor obiecte era destul de primitiv și nu avea o utilizare largă, în epoca dezvoltării universităților, economiei și începutului industrializării, poșta a căpătat o nouă importanță și a necesitat o abordare complet nouă.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, sistemul poștal s-a dezvoltat rapid și în România. În același timp, în multe țări europene au început să fie construite mari oficii poștale – așa-numitele „palate poștale”, care se aflau în principal în capitale și care deveneau centrele activităților serviciului poștal.
Astfel, în 1892, a fost elaborată o lege pentru construirea Palatului Poștei din București, iar fondurile necesare urmau să fie alocate de Ministerul Afacerilor Interne, sub jurisdicția căruia se afla poșta în acei ani.
Proiectul și construcția palatului au fost încredințate arhitectului Alexandru Săvulescu – un renumit arhitect român, considerat unul dintre primii reprezentanți de seamă ai școlii moderne de arhitectură românească. Acestuia i-a fost încredințată sarcina de a crea planul clădirii pentru poștă, precum și misiunea importantă de a călători în câteva capitale europene pentru a prelua experiența altor orașe în construirea palatelor poștale.
Tânărul arhitect, împreună cu un funcționar poștal, a plecat la Paris, Budapesta, Zurich, Geneva și alte capitale, pentru a afla cum ar trebui să fie astfel de clădiri și cum ar trebui să funcționeze.
Istoria ulterioară a Palatului Poștei din București
După întoarcerea la București, arhitectul a elaborat planul clădirii, care a fost aprobat de minister, și a început să pună în aplicare ideea. Lucrările de construcție au început în 1894, odată cu așezarea primei pietre de temelie. A fost un eveniment solemn de importanță națională, la care au participat personalități de seamă, inclusiv regele României de atunci, Carol I.
Rezultatele muncii tânărului arhitect Săvulescu au depășit toate așteptările. Câțiva ani mai târziu, în București a apărut o clădire măreață, cu o decorare somptuoasă și soluții rafinate, realizată în stil neoclasic. Cercetătorii afirmă că palatul seamănă foarte mult cu o clădire similară din Geneva – probabil că aceasta a fost sursa de inspirație pentru autorul planului, când a călătorit prin capitalele europene în căutare de idei.
Palatul Poștei din București și-a început activitatea în mod oficial în anul 1900. Clădirea și-a îndeplinit funcția inițială timp de șapte decenii, până în 1970, când a fost planificată o renovare. După aceasta, conducerea Poștei Române a părăsit clădirea, iar în locul său a fost inaugurat Muzeul Național de Istorie, la doi ani după închiderea poștei.
Astăzi, în fostul Palat al Poștei funcționează în continuare muzeul de istorie, pe care îl pot vizita toți oaspeții și locuitorii orașului. Clădirea continuă să păstreze măreția și frumusețea, gândite încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
