Tipografia Națională a lui Iosif Romanov este un centru important al istoriei culturale și politice a Bucureștiului. Tipografia a jucat un rol crucial în dezvoltarea artei tipografice în oraș, precum și în răspândirea publicațiilor educaționale și guvernamentale. În acest articol, vom vorbi despre fondarea tipografiei și despre contribuția lui Iosif Romanov la dezvoltarea literaturii române și la unificarea națiunii. Mai multe pe bucharestfuture.eu.
Istoria tipografiei
Tipografia a fost fondată în anul 1855 de către librarul Iosif Romanov. Sediul său se afla pe actuala stradă Smârdan. Acesta a fost cel mai mare și mai modern stabiliment de acest gen la acea vreme. Tipografia din București era comparată cu cele mai bune tipografii din marile orașe europene. Astfel scria despre ea ziarul „România” în 1857: „Această tipografie, sub firma «Tipografia Națională a lui Iosif Romanov și Compania», se recomandă ca fiind cea mai perfectă de până acum în țară”.
De la înființare, tipografia dispunea de trei mașini, două prese tipografice mai mici și litere de toate felurile: românești, franceze, germane, grecești, rusești, caligrafice. Toate seturile de caractere erau extrem de elegante și frumoase.
Un asociat la tipografie a fost Ștefan Rasidescu, care anterior fusese directorul Tipografiei Mitropolitane. Directorul Tipografiei Naționale a lui Iosif Romanov a fost Walter Scarlat.
În perioada 1855-1883, aici au fost publicate 120 de cărți de literatură română și universală, acoperind domenii precum istorie, filosofie, artă militară etc. De asemenea, aici se tipăreau publicații periodice și calendare. Au fost tipărite ziare importante precum „Naționalul”, „România”, „Concordia” și „Dâmbovița”. Acestea au fost cele care au modelat opinia publică în capitală și în țară la mijlocul secolului al XIX-lea. Tipografia publica, de asemenea, presa comunităților bulgară, evreiască și greacă, care la acel moment nu aveau încă propriile lor tipografii în oraș.
Cine a fost Iosif Romanov
Iosif Romanov s-a născut în 1803 în Bendorf. Iosif a studiat literatura în școli, ceea ce i-a insuflat conștiința originii latine a românilor. La Sibiu, împreună cu prietenul său Iosif Popovici, s-a familiarizat cu activitatea tipografică a sașilor, cu care a menținut legături pe tot parcursul carierei sale.
Ulterior, Iosif Romanov și Iosif Popovici s-au mutat împreună la București. Prietenia lor s-a transformat într-un parteneriat veritabil în toate privințele. Ei sunt menționați în diverse documente ca „vânzători de cărți bisericești de lângă Sfântul Gheorghe”. Romanov a colaborat, de asemenea, cu diverse personalități ale vremii, inclusiv cu Ion Heliade Rădulescu, care l-a ajutat în nenumărate moduri.
În plus, el s-a ocupat în paralel și de editarea cărților, facilitând accesul la literatură pentru cititorii din diferite regiuni ale țării. A menținut, de asemenea, contacte strânse cu savanți și personalități culturale din Transilvania. Născut în Transilvania, Iosif Romanov era strâns legat de oamenii și locurile de acolo. Datorită legăturilor sale, Romanov a reușit să transforme tipografia sa în cea mai renumită din capitală, creând o adevărată punte de legătură între cele trei provincii istorice: Valahia, Moldova și Transilvania.
Mai mult, cu participarea lui Romanov a fost creată celebra bibliotecă a lui Timotei Cipariu. Acest fapt este cunoscut datorită corespondenței lor, care a reușit să fie păstrată până în zilele noastre. Romanov l-a consiliat adesea pe Cipariu în diverse probleme.
Tipografia Națională a lui Iosif Romanov este un adevărat centru cultural al secolului al XIX-lea, care a unit cultural provinciile țării și a contribuit la răspândirea educației și a literaturii. Activitatea lui Romanov a lăsat o amprentă de neșters asupra dezvoltării culturii române și a formării identității naționale. Tipografia a oferit capitalei publicații de înaltă calitate și a deschis accesul la literatura universală pentru un public larg de cititori.