Mult înainte de apariția electricității, locuitorii marilor orașe aveau nevoie de iluminat stradal. Deplasarea pe timp de noapte în București era nu doar incomodă, ci și periculoasă, așa că momentul introducerii iluminatului stradal a fost unul semnificativ în istoria orașului, relatează bucharestfuture.eu.
Cum trăiau bucureștenii înainte de iluminatul stradal și de lampa cu petrol?
Până la inventarea lămpii cu petrol în 1854, majoritatea orașelor europene, inclusiv Bucureștiul, se confruntau cu o problemă majoră de iluminat. Străzile erau scufundate în întuneric, iar singura sursă de lumină era luna, care abia reușea să lumineze calea oamenilor.
Locuitorii Bucureștiului își iluminau casele folosind lumânări, pe care le puneau pe rafturi sau mese pentru a obține suficientă lumină în încăperi. Cu toate acestea, lumânările erau costisitoare, iar majoritatea oamenilor nu și le puteau permite în cantități mari, așa că, de obicei, se culcau imediat după cină. Doar cei bogați își permiteau luxul de a aprinde zeci de lumânări.
Iluminatul cu lumânări era departe de a fi ideal. Focurile erau un pericol constant, deoarece lumânările puteau fi uitate aprinse sau răsturnate accidental.
O altă metodă comună de iluminat erau torțele – cârpe îmbibate în petrol, înfășurate în jurul unor bețe groase, care erau purtate de servitorii nobililor bucureșteni pentru a le ilumina calea.
București – primul oraș din lume iluminat cu lampă cu petrol
La 30 aprilie 1857, Bucureștiul a devenit primul oraș din lume care a folosit lămpile cu petrol pentru iluminatul public. Până la acea dată, niciun alt oraș de pe glob nu folosea acest tip de iluminat pentru spațiile publice, iar Bucureștiul a devenit astfel un pionier în domeniu.
Lampa cu petrol a fost inventată cu câțiva ani mai devreme, în 1853, în orășelul Borislav, lângă Liov (astăzi Ucraina). Inventatorii săi, farmaciștii locali Jan Zeh și Ignacy Łukasiewicz, au creat o metodă de distilare și rafinare a petrolului, permițând producerea de kerosen, care a fost folosit pentru alimentarea lămpilor.
Lampa cu petrol a fost adoptată rapid în Europa, iar în Viena, de exemplu, era folosită pentru iluminatul gării. Faima acestui dispozitiv s-a răspândit rapid în întreaga Europă și chiar și în America. Cu toate acestea, Bucureștiul a fost primul oraș care a adoptat la scară largă lampa cu petrol pentru iluminatul stradal.
În România a fost construită prima rafinărie de petrol, care a permis iluminatul străzilor pitorești ale Bucureștiului. Petrolul românesc a devenit primul combustibil din Europa comercializat pe scară largă.
Munca grea a lampagiilor bucureșteni
În trecut, exista o meserie specială – cea de lampagiu. Acești muncitori erau responsabili de întreținerea lămpilor stradale și aprinderea acestora. După introducerea iluminatului public în București, au apărut primii lampagii, a căror muncă era una dificilă și solicitantă, necesitând atenție și precizie.
Descrierile lampagiilor din arhivele orașului arată că acești muncitori își petreceau aproape toată ziua pe stâlpii de iluminat, transportând scări și cârpe pentru a curăța lămpile. Chiar și în timpul zilei, lampagiii aveau mult de lucru, deoarece lămpile cu petrol necesitau o îngrijire constantă.
După o noapte de utilizare, lămpile trebuiau șterse pentru a îndepărta funinginea și murdăria acumulată, astfel încât să asigure o iluminare corespunzătoare. Seara, lampagiii urcau din nou pe stâlpi pentru a aprinde lămpile manual.
Activitatea lor era monitorizată îndeaproape de poliția orașului. Polițiștii veneau frecvent în inspecții, iar dacă o lampă nu funcționa corect, lampagiul putea fi sancționat.
Schimbarea iluminatului stradal în București
Progresul tehnologic nu a întârziat să apară, iar în scurt timp, iluminatul cu gaz a început să fie introdus în multe orașe. În București, primele lămpi cu gaz au fost instalate în 1871, odată cu deschiderea fabricii de gaz Filaret.
Iluminatul cu gaz nu a înlocuit complet lămpile cu petrol, ci a fost mai degrabă o completare. În paralel, se foloseau și lămpi cu ulei și lămpi cu petrol. La începutul secolului XX, iluminatul electric a început să se răspândească rapid – în 1901, în București existau deja aproximativ 200 de lămpi electrice.
În doar câțiva ani, electricitatea a devenit parte integrantă a vieții bucureștenilor, iar lămpile cu petrol și celelalte tipuri de iluminat au dispărut treptat de pe străzi. Meseria de lampagiu și-a pierdut astfel relevanța și a devenit o amintire a trecutului.
